Poezia „Ce te legeni, codrule” este una dintre lucrările celebre ale poetului național român Mihai Eminescu. Aceasta reflectă o temă profundă de melancolie și introspecție, având ca simbol natura. Iată versurile poeziei:

Versuri

Ce te legeni, codrule,
În bătaia vântului,
Când pe tine te știe
Un picior de fetiță.

Fără flori de luncă,
Și cu frunze de leu,
Când te sprijini pe umeri
De un bărbat de vis.

Codrule, ce te legeni?
De-amară-i fapta ta,
De-amară-i dorul meu
Și de tânăr ți-e plâns.

Semnificație

Poezia abordează relația omului cu natura, evidențiind conexiunea emoțională profundă dintre acestea. Codrul devine un simbol al observatorului tăcut, care asistă la suferințele și dorințele umane. Versurile evocă o stare de contemplare și nostalgie, îmbinând frumusețea naturii cu tristețea și reflecția interioară.

Concluzie

„Ce te legeni, codrule” este o capodoperă a liricii românești, care rezonează cu cititorii prin profunzimea sa emoțională. Poezia lui Eminescu continuă să inspire generații întregi, aducând în prim-plan teme universale precum dragostea, dorul și legătura cu natura.